Sărbători şi festivaluri tradiţionale din Chiprovţi

Festivalul Chiprovţi. Este sărbătorit în ziua când se sărbătoreşte Unirea Principatului Bulgar cu Rumelia de Est – 6 Septembrie. Este sărbătorită în ziua unificării Principatului Bulgar cu Rumelia de Est. Se sărbătoreşte din 1988 atunci când s-au aniversat 300 de ani de la insurecţia din Chiprovţi (1688). Aniversarea coincide cu distruge mânăstirii Guşovski, în apropiere de Chiprovţi. Potrivit unei legende locale, cu mulţi ani în urmă în această zi nişte oameni care mergeau în munţi către mânăstire au întâlnit o căprioară sălbatică albă (gushoveţ). La un moment dat, această căprioară a fost sacrificată. Evenimentul respectiv a avut loc pe 6 septembrie 1688. Insurecţia ulterioară a dus la distrugerea şi ruinarea oraşului şi a mânăstirii. De atunci, în fiecare zi de 6 septembrie oamenii se adună la rămăşiţele mânăstirii Guşovski şi oferă ofrande. Zona Chiprovţi este una tipică pentru vacanţele bulgăreşti tradiţionale. Fiecare turist care vizitează Chiprovţi poate lua parte la acestea, devenind parte integrantă a atmosferei festive şi a ritualurilor aferente.

Ajunul Crăciunului şi Sărbătoarea Crăciunului (24-25 decembrie). Pregătirea pentru sărbătoare include prepararea prealabilă a „rogalki” (stâlpi). Gospodina fiecărei case prepară pâine rituală – colaci, chifle. Colindătorii, de obicei băieţi mai mici şi mai mari colindă de la o casă la alta în grupuri în dimineaţa Ajunului de Crăciun şi salută pe oameni cu cuvintele „Lăudaţi pe Domnul?”, iar gazda răspunde „Lăudăm, lăudăm” şi pun pe fiecare stâlp câte un colac ritualic, iar în sacoşe dăruiesc nuci, alune, mere sau bani. Colindătorii cântă cântece ritualice iar la plecare aceştia zic „Bog u izhu, mi iz izhu” iar gazdele aruncă după ei cu grâne şi repetă „Să fie născut”. În aceeaşi zi cel mai vârstnic membru al casei sau un alt membru al familiei, dar bărbat, taie un gorun, care se arde în acea noapte. În ziua şi în seara de Ajun se servesc numai mâncăruri de post (fasole fiartă, ardei umpluţi cu fasole, sarmale din frunze de varză umplute cu nuci şi orez, plăcinte cu dovleac cu alune, usturoi, prune şi altele, dar un loc special îl joacă pâinea rotundă cu o monedă în interior, iar cel care găseşte moneda este considerat a fi norocos tot anul care vine. Întreaga familie mănâncă pe paie (deoarece toate scaunele sunt scoase din cameră şi puse invers). Paiele utilizate în timpul cinei sun împrăştiate în jurul pomilor fructiferi, iar seminţele din firele de grâne sunt adunate şi animalele din gospodărie sunt stropite cu vin.

Ziua Sf. Ioan (6 ianuarie). Dis de dimineaţă, atunci când bat clopotele, toţi oamenii merg la biserică după care se îndreaptă către râu unde cândva a existat un ulm mare şi sfinţesc Crucea Sf. Ioan. Preotul stropeşte cu busuioc sfinţit apa şi oferă tuturora crucea de argint pentru a o săruta. În Chiprovţi are loc, de asemenea ritualul scoaterii crucii aruncate de un preot în apă. În locul desfăşurării evenimentului se aduce o ofrandă – ciorbă de berbec, iar preotul rupe colacii aduşi de către oameni, binecuvântează ofranda în timp ce vârstnicii împart ciorbă tuturor celor ce au castroane.

Ziua Sf. Trifon (se sărbătoreşte pe 1 şi/sau 14 februarie). Sărbătoarea are loc în podgorii, acolo unde oamenii mănâncă, beau, se distrează, viţa-de-vie este tăiată şi stropită cu vin iar după-amiaza petrecerea continuă acasă.

Poklade (Începutul Postului Mare) (Shrovetide) (prima şi cea de a doua duminică înainte de Post). În aceste sărbători se fac focuri mari şi fiecare se străduieşte să aibă un foc cât mai mare. Fiecare merge la foc pentru a transforma „Hullabaloo” (o nuia de înălţimea unui om, tăiată la capete şi unde se pun paiele) deasupra capetelor lor, ţinând-o cu o mână. Ei poartă măşti, agită clopoţei şi se distrează. Toate acestea au loc înainte de cină. La cină de obicei se mănâncă plăcintă cu brânză şi carne de porc (dacă are loc în prima duminică de dinaintea postului) şi se face un „klotskane” (un ou fiert se pune pe un fir, urmat de o bucată de plăcintă şi apoi se agaţă acest fir de tavan. Ulterior firul începe să penduleze şi toată lumea încearcă să înghită oul şi plăcinta).

Mladenţi. Se pregătesc stupii pentru noul sezon. Pentru acest eveniment tinerii se îmbracă cu hainele lor cele mai bune. Se pregăteşte cina – pâinici mici rotunde ce seamănă cu figura umană, ardei umpluţi cu fasole, porumb copt, plăcintă cu brânză, vin şi coniac. Din nou, se aprind focuri în toată regiunea.

Duminica Floriilor (Tsvetnitsa). După cum spun localnicii, „Lazăr este sâmbătă, iar Floriile sunt duminica”. Dis de dimineaţă femeile culeg crengi de salcie şi le duc la biserică, iar după aceea se încing cu ele. Cu o săptămână sau cu mai mult timp înainte ele repetă cântecele lui Lazăr, deoarece femeile din regiunea Chiprovţi cântă pe voci, iar vocile lor ar trebui să fie sincronizate. Fetele (lazarki) merg să efectueze ritualul dimineaţa prin toate vecinătăţile şi vizitează fiecare casă cântând cântece pentru fiecare membru al familiei şi pentru fertilitate. Gazdele le oferă ouă şi bani.

Paşteşe şi Sărbătoarea Paştelui. În Joia Mare primul ou făcut de găină este vopsit, adus la vie şi îngropat în pământ. În Sâmbăta Mare ouăle se vopsesc – aceste ouă sunt numite perashki şi sunt dăruite lunea. Se frământă pâinici mici rotunde cu găuri în mijloc şi sunt puse lângă ouăle vopsite. Oamenii merg să îşi viziteze naşii de Paşte. Cândva, sărbătoarea oraşului Chiprovţi se sărbătorea în ziua Paştelui.