Judeţul Dolj

Pe teritoriul Olteniei s-au păstrat cunoştinţele şi abilităţile naturale pentru procesarea lutului, a metalului, pietrei, pieii şi a altor material de origine animală şi vegetală. Se confecţionează şi produse care reprezintă combinații de materii prime: lemn, metal, corn, piele, textile şi altele. Forma finală şi aranjamentul respectă principiul grupării meşteşugurilor în funcţie de materialul utilizat.

Lucrurile cele mai persistente şi rezistente la schimbare, chiar şi în prezent sunt ocupaţiile casnice. El au apărut în timpuri foarte vechi, iar o caracteristică a acestora este identitatea regională şi locală. În mod tradiţional, unele dintre ele, cum ar fi ţesutul, lucrul cu acul, croşetatul dantelei, confecţionarea diverselor articole religioase (pâine, colac, ouă vopsite, păpuşi ritualice şi figurine) erau făcute de femei în timp ce altele, precum sculptura făcută de ciobani, erau făcute de bărbaţi. Această diviziune este păstrată foarte mult şi astăzi. Regulile relativ stricte se aplică şi în cazul unor caracteristici locale în realizarea produselor, fiind păstrate unele nume regionale şi unele din prescripţiile şi credinţele tradiţionale asociate cu efectuarea obiectelor ritualice. Chiar şi astăzi, ca şi în trecut, marea parte din activitățile casnice sunt răspândite peste tot, iar abilităţile pentru punerea lor în aplicare nu sunt mai puţin frecvente. Ele reprezintă o oportunitate socială semnificativă pentru talentele umane creative.

În zilele noastre se bucură în continuare de atenţie producţia aurarilor, a sculptorilor în lemn, a celor care prelucrează cuprul, olarilor, zidarilor, construcţiilor tradiţionale, tăbăcarilor, producătorilor de harnaşamente (care confecţionează frâie, căpestre şi alte consumabile din piele pentru animalele de tracţiune). Sunt mai puţin frecvente în timpurile moderne meşteşuguri specifice de ţară cum ar fi fabricarea de tacâmuri, a armelor, croitoria, încălţămintea, fabricarea de harnaşamente, procesarea cositorului, confecţionarea vaselor pentru vin, confecţionarea de panglici, prelucrarea cornului, fabricarea de jucării şi de instrumente muzicale populare. În paralel, mai sunt meşteşuguri cum ar fi turnarea clopotelor, construcţia de faetoane şi de pălării de damă care au apărut mai târziu, dar s-au încadrat bine în realitatea tradiţională românească. Astăzi sunt şi ele rare şi sunt păstrate numai în anumite locuri.